Calcularea costurilor pe baza activităților logistice
Ce este calculul costurilor logistice pe activități?
Calculul costurilor logistice pe activități este o metodă de contabilitate managerială care atribuie costurile logistice comenzilor, produselor, expedierilor, clienților sau serviciilor în funcție de activitățile pe care le consumă. Mai întâi, aceasta conectează costurile resurselor, precum forța de muncă din depozit și cheltuielile cu echipamentele, cu activități precum recepția, colectarea, ambalarea și inspecția retururilor. Apoi atribuie costurile acestor activități obiectelor de cost relevante, folosind măsuri ale consumului activităților, cunoscute sub denumirea de factori de cost.
În logistică, comerțul electronic și comerțul transfrontalier, metoda ajută la explicarea motivului pentru care comenzile cu valori de vânzare sau greutăți de expediere similare pot necesita cantități diferite de muncă operațională. O comandă care necesită mai multe operațiuni de colectare, ambalare specială și documentație suplimentară poate consuma mai multe resurse decât o comandă mai simplă. Calculul costurilor pe activități, abreviat ABC, oferă un cadru pentru examinarea acestor diferențe, în loc să distribuie toate cheltuielile comune printr-o singură medie.
Metoda contabilă de bază nu este exclusivă logisticii. Calculul costurilor logistice pe activități reprezintă aplicarea acesteia în transport, depozitare, procesarea comenzilor și serviciile conexe.
Cum funcționează metoda
ABC urmează secvența resursă-activitate-obiect de cost. O resursă este ceva utilizat de operațiune, precum timpul angajaților, spațiul de depozitare sau echipamentele. O activitate este munca efectuată cu ajutorul acestor resurse. Un obiect de cost este orice dorește conducerea să măsoare, precum o comandă, un cont de client, un serviciu de livrare sau un produs.
- Definiți domeniul calculului costurilor. Specificați unitatea, serviciul, perioada contabilă și costurile incluse. Costurile de procesare a comenzilor în depozit și costurile totale livrate reprezintă domenii diferite și nu trebuie prezentate ca fiind interschimbabile.
- Identificați activitățile. Descrieți munca relevantă, precum descărcarea mărfurilor primite, depozitarea stocului, colectarea liniilor de comandă, pregătirea coletelor sau procesarea retururilor.
- Atribuiți costurile resurselor grupurilor de activități. Utilizați o bază justificabilă pentru distribuirea resurselor comune. De exemplu, timpul de muncă înregistrat poate ajuta la atribuirea cheltuielilor salariale între recepție și colectare.
- Selectați factorii de cost ai activităților. Alegeți factori măsurabili care explică în mod rezonabil consumul fiecărei activități, precum evenimentele de recepție, liniile de comandă sau minutele de inspecție.
- Calculați ratele activităților. Împărțiți fiecare grup de costuri al activității la cantitatea corespunzătoare a factorului de cost pentru perioada sau baza de capacitate definită.
- Atribuiți costurile obiectelor de cost. Înmulțiți fiecare rată a activității cu cantitatea consumată de o comandă, un client sau un alt obiect de cost, apoi adăugați costurile direct trasabile, acolo unde este cazul.
- Analizați și reconciliați rezultatele. Verificați dacă costurile atribuite, cheltuielile excluse și eventualele costuri de capacitate raportate separat se reconciliază cu datele contabile ale modelului.
Într-un model ABC convențional bazat pe volum, calculul de bază este: rata activității = grupul de costuri al activității / cantitatea totală a factorului de cost. Suma atribuită unui obiect de cost este rata activității înmulțită cu consumul factorului de cost al obiectului respectiv. Aceste calcule necesită unități de măsură, perioade de timp și limite de cost consecvente.
Activități și factori de cost în logistică
Tabelul următor prezintă opțiuni ilustrative de modelare, nu o clasificare standardizată sau un set prescris de factori. Un factor adecvat depinde de munca măsurată și de calitatea evidențelor disponibile.
| Activitate | Factor de cost posibil | Considerație importantă de modelare |
|---|---|---|
| Recepția mărfurilor primite | Recepții, paleți primiți sau minute de recepție | O livrare cu produse mixte poate necesita mai multe verificări decât un palet uniform. |
| Depozitarea stocului | Zile-palet sau zile-volum ocupat | Factorul trebuie să reflecte atât spațiul ocupat, cât și durata depozitării. |
| Colectarea comenzilor | Linii de comandă, operațiuni de colectare sau minute de colectare | Distanța de deplasare și cerințele de manipulare pot face ca același număr de linii să implice eforturi diferite. |
| Ambalarea | Colete ambalate sau minute de ambalare | Ambalarea specială poate necesita un grup separat sau o măsurare suplimentară a timpului. |
| Administrarea expedierilor | Expedieri procesate sau minute de procesare | O comandă poate genera mai multe expedieri și activități administrative asociate. |
| Operațiuni de transport | Opriri, ore-vehicul, distanță sau utilizarea capacității | Resursele de transport diferite pot necesita factori diferiți, nu o singură măsură universală. |
| Documentația transfrontalieră | Declarații, seturi de documente sau minute de procesare | Sarcina de documentare trebuie diferențiată de taxe și impozite. |
| Inspecția retururilor | Articole inspectate sau minute de inspecție | Verificările stării și deciziile privind destinația pot varia considerabil în funcție de articolul returnat. |
Un factor trebuie să explice consumul de resurse, nu doar să fie convenabil de colectat. Veniturile din vânzări, de exemplu, pot reprezenta o bază slabă pentru atribuirea muncii de colectare atunci când activitatea este mai strâns asociată cu locațiile articolelor, liniile de comandă și cerințele de manipulare. În schimb, un factor foarte detaliat nu este automat preferabil dacă costul colectării sale depășește valoarea sa pentru luarea deciziilor.
Calcul ilustrativ al procesării comenzilor
Exemplul ipotetic următor demonstrează calculul aritmetic. Sumele sunt inventate pentru explicație și nu reprezintă prețuri de piață, valori de referință sau afirmații despre o anumită companie.
Presupunem că un depozit atribuie costuri lunare de 12.000 $ colectării comenzilor și înregistrează 6.000 de linii de comandă în aceeași lună. Rata de colectare este de 2 $ pe linie de comandă. Un grup separat de costuri pentru ambalare conține 6.000 $ și acoperă 3.000 de colete, rezultând o rată de ambalare de 2 $ pe colet.
| Obiect de cost | Consum pentru colectare | Consum pentru ambalare | Costul activității atribuit |
|---|---|---|---|
| Comanda A | 2 linii × 2 $ = 4 $ | 1 colet × 2 $ = 2 $ | 6 $ |
| Comanda B | 5 linii × 2 $ = 10 $ | 2 colete × 2 $ = 4 $ | 14 $ |
Exemplul arată cum două comenzi pot primi costuri diferite de procesare fără a presupune că valorile mărfurilor lor diferă. Aceste sume acoperă doar cele două activități definite. Ele exclud costul mărfurilor, taxele poștale, depozitarea, retururile și orice altă cheltuială din afara domeniului exemplului.
Dacă factura transportatorului poate fi atribuită în mod fiabil unei anumite expedieri, această cheltuială poate fi atribuită direct. Ea nu trebuie să rămână și într-un grup comun de activități, pentru a fi percepută din nou. Aceeași verificare privind dubla contabilizare se aplică materialelor de ambalare și altor cheltuieli direct trasabile.
Utilizări în comerțul electronic și logistica transfrontalieră
ABC poate sprijini analiza costului de servire: examinarea resurselor necesare pentru a servi un client, un tip de comandă, un canal sau un nivel de serviciu. Un comerciant poate compara comenzile cu un singur articol cu comenzile cu mai multe articole sau procesarea standard a comenzilor cu comenzile care necesită manipulare personalizată. Scopul este identificarea muncii din spatele diferențelor de cost, nu presupunerea că o categorie de comenzi este întotdeauna mai profitabilă.
În comerțul electronic transfrontalier, modelul poate include pregătirea documentelor, coordonarea cu brokerul vamal, gestionarea excepțiilor și evaluarea retururilor atunci când aceste activități fac parte din domeniul companiei. Numărul documentelor, luat singur, poate să nu surprindă diferențele de complexitate, astfel încât timpul de procesare sau grupurile separate de activități pot fi mai informative.
ABC nu determină valoarea în vamă, clasificarea tarifară sau răspunderea legală pentru taxele de import. Taxele vamale, impozitele, comisioanele de brokeraj și activitatea administrativă internă sunt elemente de cost distincte. Tratamentul lor într-un model intern trebuie să reflecte domeniul tranzacției și al contabilității; modelul nu înlocuiește normele vamale sau fiscale aplicabile.
Utilizatorii pot întâlni ABC logistic în proiecte de îmbunătățire a depozitelor, analize ale profitabilității procesării comenzilor, calcularea costurilor de transport, analiza contractelor de servicii și evaluări de tip „fabricat sau cumpărat”. Acestea sunt aplicații potențiale, nu dovezi că toate companiile de logistică folosesc metoda.
Metode asociate și diferențe importante
| Concept | Relația cu ABC logistic |
|---|---|
| Atribuirea tradițională a costurilor indirecte | Poate distribui costurile comune folosind o măsură generală, precum orele de muncă sau numărul de expedieri. ABC utilizează grupuri de activități și factorii lor asociați pentru a reprezenta diferențele de consum. |
| Analiza costului de servire | O analiză managerială a costurilor serviciilor pe client, canal sau alt segment. ABC poate furniza cadrul de atribuire a costurilor, dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. |
| Calculul costurilor pe activități bazat pe timp | O abordare asociată care utilizează o rată a costului capacității și cerințe de timp estimate pentru a atribui costurile resurselor. |
| Analiza ABC a stocurilor | O metodă de prioritizare a stocurilor care grupează articolele în funcție de o măsură aleasă a importanței, adesea valoarea consumului anual. Este diferită de calculul costurilor pe activități, în ciuda abrevierii comune. |
| Tariful transportatorului sau prețul pentru client | O taxă pentru un serviciu, nu neapărat costul intern al resurselor necesare furnizării acestuia. Un rezultat ABC nu stabilește de unul singur un preț de vânzare. |
ABC bazat pe timp poate fi util atunci când timpul de procesare surprinde complexitatea operațională mai eficient decât simplele numărări ale tranzacțiilor. Estimările sale necesită în continuare validare. Un timp de procesare presupus este o intrare a modelului, nu o observație verificată automat.
Limitări și interpretare
Un nivel mai mare de detaliu nu garantează o acuratețe mai mare. Activitățile definite necorespunzător, evidențele operaționale incomplete și alegerile slabe ale factorilor pot produce rezultate care par precise, dar sunt înșelătoare. Evidențele depozitului și ale gestionării comenzilor trebuie, de asemenea, interpretate cu atenție: o comandă, o linie de comandă, o unitate și o expediere sunt obiecte de măsurare diferite.
Tratamentul capacității este important. Împărțirea tuturor costurilor la un nivel redus al activității efective poate crește costul aparent pe tranzacție, chiar dacă munca de bază nu s-a modificat. Modelele trebuie să precizeze dacă ratele folosesc activitatea efectivă, activitatea estimată sau o bază bazată pe capacitatea practică. Într-o abordare bazată pe capacitate, capacitatea neutilizată poate fi raportată separat, în loc să fie atribuită automat comenzilor curente.
Un cost atribuit nu este neapărat un cost evitabil. Eliminarea unui tip de comandă poate reduce activitatea de manipulare fără a diminua imediat chiria, angajamentele privind echipamentele sau supravegherea salarizată. Prin urmare, deciziile privind externalizarea, acceptarea clienților sau retragerea unui serviciu necesită o analiză a costurilor care s-ar modifica efectiv, în ce perioadă și în ce condiții operaționale.
În cele din urmă, ABC este o metodă internă de sprijinire a deciziilor, nu un înlocuitor pentru cerințele de raportare financiară. Ipotezele sale trebuie documentate astfel încât utilizatorii să poată diferenția cheltuielile înregistrate, activitatea măsurată, consumul estimat și judecățile conducerii.
Verificări practice ale modelului
- Verificați caracterul complet: reconciliați cheltuielile incluse cu evidențele contabile și identificați explicit excluderile.
- Verificați unitățile operaționale: confirmați că valorile factorilor diferențiază comenzile, expedierile, coletele, liniile și unitățile individuale.
- Verificați cauzalitatea: testați dacă factorul selectat explică în mod rezonabil utilizarea resurselor activității.
- Verificați suprapunerea: asigurați-vă că costurile urmărite direct nu sunt atribuite și prin grupuri comune.
- Verificați excepțiile: analizați dacă manipularea specială, procesarea eșuată și retururile necesită un tratament separat.
- Verificați sensibilitatea: examinați dacă modificările plauzibile ale estimărilor de timp, volumelor activităților sau ipotezelor privind capacitatea modifică semnificativ concluziile.
- Verificați posibilitatea de întreținere: actualizați modelul atunci când se modifică fluxurile de lucru, automatizarea, cerințele serviciilor sau structurile de cost.
Întrebări și răspunsuri
Care este scopul principal al calculului costurilor logistice pe activități?
Scopul principal este conectarea costurilor logistice cu activitățile consumate de comenzi, expedieri, produse sau clienți, făcând mai vizibile diferențele în utilizarea resurselor.
Este calculul costurilor pe activități același lucru cu analiza ABC a stocurilor?
Nu. Calculul costurilor pe activități atribuie costurile prin intermediul activităților. Analiza ABC a stocurilor grupează articolele de stoc pentru prioritizare. Abrevierea comună nu indică o metodă comună.
Calculează ABC costul complet al unei comenzi de comerț electronic?
Doar dacă domeniul modelului include toate elementele relevante de cost. Un model limitat la depozit nu include automat mărfurile, transportul, taxele vamale, procesarea plăților sau costurile retururilor.
Poate fi utilizat direct un rezultat ABC ca preț de expediere?
Nu, nu de unul singur. Acesta estimează costurile pe baza unor ipoteze definite. Stabilirea prețului necesită, de asemenea, luarea în considerare a termenilor comerciali, capacității, marjelor și cheltuielilor care s-ar modifica dacă serviciul s-ar schimba.
Surse
- ACCA: Calculul costurilor pe activități — Susține cadrul general ABC, grupurile de costuri ale activităților, factorii de cost și comparația cu atribuirea tradițională a costurilor indirecte.
- OpenStax, Principles of Accounting, Volume 2: Calcularea costurilor produselor pe activități — Susține secvența identificării activităților, calculării ratelor activităților și atribuirii costurilor obiectelor de cost.
- Robert S. Kaplan și Steven R. Anderson: Calculul costurilor pe activități bazat pe timp — Susține explicația ratelor costului capacității, a timpilor de procesare estimați și a capacității neutilizate în ABC bazat pe timp.
