Managementul strategiei logistice
Ce este managementul strategiei logistice?
Managementul strategiei logistice este procesul de stabilire, implementare și revizuire a alegerilor pe termen lung care determină modul în care o organizație transportă, depozitează și returnează mărfurile pentru a-și îndeplini obiectivele comerciale. În logistică, comerț electronic și schimburi comerciale transfrontaliere, acesta conectează deciziile privind rețelele de distribuție, amplasarea stocurilor, transportul, onorarea comenzilor și partenerii logistici cu cerințele de cost, servicii, capacitate și risc.
Expresia descrie o practică de management, nu o procedură standardizată unică. Aceasta combină strategia logistică — direcția și modelul operațional dorite — cu activitățile de management necesare pentru a pune strategia în practică și pentru a o ajusta atunci când condițiile se schimbă. O strategie poate stabili unde ar trebui păstrate stocurile, ce servicii de livrare ar trebui oferite și ce activități ar trebui realizate intern sau de furnizori externi.
Council of Supply Chain Management Professionals definește managementul logistic ca parte a managementului lanțului de aprovizionare și include planificarea, implementarea și controlul fluxurilor directe și inverse, precum și al depozitării. Managementul strategiei logistice se referă la alegerile și procesele de revizuire pe termen mai lung din cadrul acestei funcții logistice extinse.
Domeniul de aplicare și poziția în lanțul de aprovizionare
Logistica conectează furnizorii, unitățile de producție, depozitele, centrele de distribuție, clienții și destinațiile retururilor. Prin urmare, managementul său strategic trebuie să ia în considerare modul în care deciziile dintr-o etapă le afectează pe celelalte. Apropierea stocurilor de clienți, de exemplu, poate reduce distanța implicată în livrarea finală, crescând în același timp numărul locațiilor de stocare și complexitatea reaprovizionării.
În comerțul electronic, conexiunea se extinde de la opțiunile de livrare afișate la finalizarea comenzii până la onorarea comenzilor, vizibilitatea expedierilor, excepțiile de livrare și retururi. Promisiunea de livrare ar trebui să reflecte disponibilitatea stocurilor, capacitatea de procesare a depozitului, serviciile transportatorului și constrângerile relevante ale destinației. O strategie logistică ce ia în considerare doar transportul poate ignora aceste interdependențe.
Managementul strategiei logistice este mai restrâns decât managementul strategiei lanțului de aprovizionare. Strategia lanțului de aprovizionare abordează, de asemenea, aspecte precum aprovizionarea, producția și coordonarea între organizații. Cele două trebuie să rămână aliniate: o decizie de achiziție care schimbă locațiile furnizorilor poate modifica cerințele de transport, necesarul de stocuri și expunerea la întârzieri la frontieră.
Principalele domenii decizionale
Următoarele domenii oferă o modalitate practică de organizare a deciziilor logistice. Ele nu constituie un sistem formal de clasificare, iar importanța lor variază în funcție de mărfuri, piețe și modelul operațional implicat.
| Domeniul decizional | Întrebări strategice | Compromisuri relevante |
|---|---|---|
| Rețeaua de distribuție | Unde ar trebui amplasate unitățile și ce piețe ar trebui să deservească fiecare? | Apropierea de clienți versus costurile unităților și complexitatea rețelei. |
| Amplasarea stocurilor | Ce produse ar trebui stocate în fiecare locație? | Disponibilitate și promptitudine versus costurile de păstrare a stocurilor și riscul de învechire. |
| Transport | Ce moduri de transport, niveluri de servicii, rute și acorduri cu transportatorii sunt adecvate? | Costul transportului versus timpul de tranzit, fiabilitatea și cerințele de manipulare. |
| Modelul de onorare a comenzilor | Ce activități ar trebui să rămână interne și care ar trebui externalizate? | Control direct versus acces la capacitatea și competențele externe. |
| Managementul informațiilor | Cum ar trebui schimbate informațiile despre comenzi, stocuri, expedieri și excepții? | Vizibilitate și coordonare versus efortul de integrare și cerințele privind calitatea datelor. |
| Logistică inversă | Unde ar trebui primite, evaluate și direcționate mărfurile returnate? | Confortul clientului și valoarea recuperată versus costurile de procesare și transport. |
| Reziliență | Ce alternative sunt disponibile dacă o unitate, o rută sau un furnizor devine indisponibil? | Flexibilitate suplimentară versus costul menținerii alternativelor. |
Cum funcționează managementul strategiei logistice
1. Definirea cerințelor comerciale și de servicii
Procesul începe prin identificarea elementelor pe care sistemul logistic trebuie să le susțină. Cerințele relevante pot include piețele-țintă, caracteristicile produselor, angajamentele de livrare, volumele comenzilor, aranjamentele pentru retururi și obligațiile de reglementare. Diferite grupuri de clienți pot necesita modele de servicii diferite; o comandă de reaprovizionare angro și un colet destinat consumatorului nu necesită neapărat aceleași aranjamente de manipulare sau livrare.
Cerințele ar trebui să distingă constrângerile esențiale de preferințe. Controlul temperaturii sau restricțiile privind anumite mărfuri pot fi obligatorii, în timp ce o opțiune de livrare mai rapidă poate fi o alegere comercială. Această distincție împiedică tratarea unei opțiuni aparent ieftine ca fiind viabilă atunci când nu poate îndeplini cerințele operaționale de bază.
2. Stabilirea unei baze operaționale fiabile
Managerii au nevoie de o imagine asupra fluxurilor, capacității, costurilor și performanței existente înainte de a compara alternativele. Datele utile includ destinațiile comenzilor, dimensiunile produselor, evidențele stocurilor, timpii de procesare din depozit, tarifele de transport, rezultatele livrărilor și motivele retururilor. Datele ar trebui verificate pentru înregistrări lipsă, unități inconsistente și diferențe între activitatea planificată și cea reală.
Baza ar trebui să identifice, de asemenea, locul în care responsabilitatea trece de la o parte la alta. O întârziere între eliberarea comenzii și colectarea de către transportator necesită un răspuns diferit de o întârziere în timpul transportului internațional. Urmărirea expedierii poate furniza dovezi despre deplasare, dar nu explică singură disponibilitatea stocurilor, întârzierile la colectare sau fiecare cauză a unei excepții de livrare.
3. Compararea modelelor operaționale fezabile
Alternativele ar trebui comparate pe baza acelorași ipoteze privind cererea și a acelorași cerințe de servicii. Exemplele includ deservirea unei piețe dintr-un singur depozit central, amplasarea anumitor stocuri într-o unitate regională sau utilizarea unor servicii de transport diferite pentru grupuri diferite de comenzi.
Comparația ar trebui să ia în considerare efectul combinat asupra costurilor logistice și serviciilor, nu doar un tarif cotat. Costurile relevante pot include transportul de intrare, depozitarea, manipularea, livrarea de ieșire, procesarea retururilor și costurile de deținere a stocurilor. În scenariile transfrontaliere, taxele vamale aplicabile, impozitele, comisioanele de brokeraj și costurile legate de conformitate pot influența, de asemenea, decizia. Tratamentul acestora depinde de mărfuri, rută, jurisdicție și aranjamentul comercial.
4. Testarea incertitudinii și a constrângerilor operaționale
Un model propus ar trebui examinat în condiții de modificări plauzibile ale cererii, capacității, condițiilor de tranzit și costurilor. Scopul nu este de a anticipa fiecare întrerupere, ci de a înțelege ce ipoteze determină menținerea viabilității modelului. O rețea care funcționează adecvat la un volum mediu poate întâmpina probleme atunci când comenzile se concentrează într-o perioadă scurtă.
Verificările utile includ capacitatea unităților alternative de a gestiona produsele relevante, posibilitatea ca transportatori suplimentari să deservească destinațiile necesare și capacitatea sistemelor de a schimba informațiile necesare. O alternativă nu este utilizabilă operațional doar pentru că există într-un document de planificare.
5. Implementarea cu responsabilități clare
Implementarea transformă alegerile strategice în contracte, aranjamente pentru unități, politici de stocuri, configurări de sistem, proceduri operaționale și responsabilități ale personalului. Schimbările pot necesita coordonare între echipele de logistică, achiziții, finanțe, servicii pentru clienți, tehnologie și conformitate comercială.
O implementare etapizată sau un proiect-pilot limitat poate ajuta la evaluarea validității ipotezelor înaintea unei schimbări mai ample. Planul de implementare ar trebui să precizeze cine deține responsabilitatea pentru fiecare decizie, cum sunt escaladate excepțiile și ce dovezi sunt necesare înainte de extinderea sau revizuirea modelului.
6. Revizuirea performanței și ajustarea ipotezelor
Managementul strategiei continuă și după implementare. Analizele de performanță ar trebui să verifice dacă modelul operațional susține în continuare cerințele comerciale și dacă ipotezele sale de bază rămân valabile. Schimbările în mixul de produse, cererea pe destinații, capacitatea furnizorilor sau cerințele legale pot justifica reconsiderarea alegerilor anterioare.
Nu orice eșec de serviciu necesită o strategie nouă. Unele probleme apar din execuție, date inexacte sau proceduri neclare. Procesul de revizuire ar trebui să distingă punctele slabe ale modelului operațional de eșecurile de punere în aplicare a unui plan altfel adecvat.
Aplicarea în comerțul electronic transfrontalier
Comerțul electronic transfrontalier adaugă decizii privind locul în care mărfurile intră pe o piață, locul în care sunt păstrate stocurile și modul în care sunt organizate informațiile și responsabilitățile legate de vamă. Un comerciant poate compara expedierea individuală a comenzilor la nivel internațional cu importul stocurilor pentru onorarea locală. Aceste modele pot crea cerințe diferite privind transportul, stocurile, vămuirea și retururile.
De exemplu, un comerciant poate lua în considerare depozitarea anumitor produse pe o piață de destinație, continuând să expedieze produsele comandate mai rar din depozitul inițial. Evaluarea ar trebui să ia în considerare incertitudinea cererii, aranjamentele de reaprovizionare, costurile locale de depozitare, cerințele de import și gestionarea stocurilor nevândute sau returnate. Acesta este un scenariu de planificare ilustrativ, nu o recomandare conform căreia un model este universal preferabil.
Informațiile vamale reprezintă, de asemenea, o interdependență operațională. Pentru declarațiile relevante pot fi necesare descrierile produselor, informațiile de clasificare, informațiile privind originea și valorile. Modelul de date al Organizației Mondiale a Vămilor oferă un cadru pentru cerințele armonizate privind datele de reglementare transfrontalieră; acesta nu înlocuiește cerințele aplicabile ale autorităților individuale. Planificarea logistică ar trebui să stabilească cine furnizează, verifică și transmite informațiile necesare pentru fluxul comercial respectiv.
Măsurarea performanței strategice
Măsurătorile performanței ar trebui să reflecte obiectivele urmărite. O evaluare axată exclusiv pe cost poate omite livrările nesigure, în timp ce o evaluare axată pe viteză poate trece cu vederea costurile operaționale nesustenabile. ASCM's Supply Chain Operations Reference Digital Standard oferă un cadru mai larg al lanțului de aprovizionare pentru analizarea proceselor și performanței; acesta nu este o procedură obligatorie pentru gestionarea unei strategii logistice.
- Servicii: Livrarea conform promisiunii declarate, completitudinea comenzilor și precizia onorării.
- Cost: Costul logistic per comandă sau expediere, cu un domeniu de costuri definit clar.
- Timp: Timpul de la comandă la expediere, timpul de transport și timpul de procesare a retururilor.
- Stocuri și capacitate: Disponibilitatea stocurilor, rotația stocurilor și utilizarea unităților sau resurselor relevante.
- Risc și recuperare: Dependența de anumite rute sau furnizori și disponibilitatea practică a alternativelor.
Fiecare măsurătoare necesită o definiție convenită. De exemplu, o măsurătoare a livrării la timp depinde de data promisă utilizată, de expedierile incluse și de modul în care sunt tratate excepțiile. Comparațiile sunt mai puțin semnificative atunci când metodele de raportare se schimbă fără explicații.
Termeni asociați și neînțelegeri frecvente
| Termen | Relația cu managementul strategiei logistice |
|---|---|
| Strategie logistică | Direcția și modelul operațional alese; managementul strategiei include implementarea și revizuirea acestora. |
| Management logistic | Planificarea, implementarea și controlul mai larg al activităților logistice la nivel strategic, tactic și operațional. |
| Managementul lanțului de aprovizionare | Domeniu mai larg care acoperă aprovizionarea, achizițiile, transformarea, logistica și coordonarea în cadrul și între organizații. |
| Managementul transportului | Gestionarea deplasării mărfurilor; o componentă importantă a logisticii, dar nu întregul sistem logistic. |
| Proiectarea rețelei logistice | Analiza și selectarea locațiilor, capacităților și fluxurilor unităților care pot susține o strategie logistică. |
Managementul strategiei logistice nu înseamnă pur și simplu selectarea celui mai mic tarif de transport. Un serviciu de transport mai ieftin poate genera costuri suplimentare de stocare, manipulare sau servicii în alte puncte. De asemenea, nu este echivalent cu achiziționarea unui software: tehnologia poate sprijini vizibilitatea și execuția, însă obiectivele comerciale, responsabilitățile și alegerile operaționale trebuie în continuare definite.
Deciziile strategice, tactice și operaționale sunt distincții utile, dar limitele dintre ele nu sunt absolute. Selectarea unui model de distribuție pe termen lung este strategică; alocarea capacității în cadrul acelui model este mai degrabă tactică; expedierea unei comenzi individuale este operațională. Problemele operaționale repetate pot dezvălui totuși o constrângere strategică.
Întrebări și răspunsuri
Care este scopul principal al managementului strategiei logistice?
Scopul principal este alinierea transportului, depozitării și returnării mărfurilor la cerințele comerciale, gestionând în același timp compromisurile dintre servicii, cost, capacitate și risc.
Prin ce diferă strategia logistică de operațiunile logistice zilnice?
Strategia stabilește modelul operațional, precum locațiile unităților și aranjamentele de servicii. Operațiunile zilnice execută acel model prin activități precum colectarea comenzilor, rezervarea transportului și soluționarea excepțiilor de expediere.
Se aplică managementul strategiei logistice micilor afaceri de comerț electronic?
Da. Deciziile privind locațiile stocurilor, responsabilitățile de onorare, serviciile de livrare și retururile rămân relevante chiar și atunci când o afacere are o rețea simplă sau utilizează furnizori logistici externi.
Când ar trebui revizuită o strategie logistică?
Strategia ar trebui revizuită atunci când performanța sau condițiile comerciale sugerează că ipotezele importante nu mai sunt valabile, de exemplu în cazul schimbărilor privind locațiile cererii, cerințele produselor, capacitatea furnizorilor sau reglementările aplicabile.
Surse
- Council of Supply Chain Management Professionals: Supply Chain Management Definitions and Glossary — Definiții ale managementului logistic și managementului lanțului de aprovizionare, inclusiv domeniul și relația dintre acestea.
- Association for Supply Chain Management: SCOR Digital Standard — Cadru pentru procesele și performanța lanțului de aprovizionare, relevant pentru evaluarea logisticii în cadrul unui sistem operațional mai larg.
- World Customs Organization: WCO Data Model — Cadru pentru cerințele armonizate privind datele de reglementare transfrontalieră, care sprijină discuția despre responsabilitățile informaționale în logistica internațională.
