Externalizarea logisticii
Ce este externalizarea logisticii?
Externalizarea logisticii este practica de a contracta un furnizor extern de servicii pentru a desfășura activități logistice pe care o companie le-ar gestiona sau efectua în mod normal intern. Aceste activități pot include transportul, depozitarea, gestionarea stocurilor, onorarea comenzilor, serviciile asociate vămuirii și procesarea retururilor. În comerțul electronic și comerțul transfrontalier, externalizarea conectează operațiunile comerciale ale unui vânzător cu deplasarea și depozitarea fizică a mărfurilor.

Aranjamentul poate acoperi o singură activitate, precum livrarea coletelor, sau un grup coordonat de activități, precum recepționarea stocurilor, depozitarea produselor, pregătirea comenzilor și organizarea expedierii. Externalizarea schimbă cine efectuează activitatea; aceasta nu transferă automat proprietatea asupra mărfurilor și nici nu elimină obligațiile legale și comerciale ale companiei contractante.
Domeniul de aplicare în lanțul de aprovizionare
Externalizarea logisticii vizează deplasarea, depozitarea și fluxurile de informații asociate mărfurilor. Este mai restrânsă decât externalizarea unui întreg lanț de aprovizionare, care ar putea implica și achiziții, producție sau alte funcții de afaceri. Council of Supply Chain Management Professionals face distincție între managementul logisticii și activitățile mai ample de coordonare acoperite de managementul lanțului de aprovizionare.
O companie poate păstra controlul asupra achizițiilor, selecției produselor, politicilor de inventar și relațiilor cu clienții, atribuind în același timp activitățile logistice fizice unor organizații externe. De asemenea, poate păstra unele depozite sau operațiuni de transport și le poate externaliza pe altele. Următoarele sunt exemple de domenii posibile ale serviciilor, nu un sistem formal de clasificare.
| Activitate | Activitate posibil externalizată | Decizii pe care compania le poate păstra |
|---|---|---|
| Transportul de intrare | Colectarea mărfurilor de la furnizori și organizarea livrării la un depozit | Selectarea furnizorilor și prioritățile de reaprovizionare |
| Depozitarea | Recepționarea, depozitarea, numărarea și manipularea stocurilor | Proprietatea asupra stocurilor și politicile de inventar |
| Onorarea comenzilor | Selectarea produselor, ambalarea comenzilor și predarea expedierilor către transportatori | Gama de produse și politicile privind serviciul pentru clienți |
| Transportul de ieșire | Transportarea mărfurilor sau coletelor către destinațiile de livrare | Opțiunile de expediere disponibile și promisiunile de livrare către clienți |
| Servicii asociate vămuirii | Pregătirea sau depunerea declarațiilor, atunci când este autorizată | Responsabilitățile de conformitate care revin importatorului sau exportatorului în temeiul legislației aplicabile |
| Procesarea retururilor | Recepționarea mărfurilor returnate, înregistrarea stării acestora și aplicarea instrucțiunilor convenite privind destinația lor | Eligibilitatea pentru rambursare și regulile privind revânzarea sau eliminarea |
Cum funcționează externalizarea logisticii
1. Definirea domeniului operațional
Compania contractantă identifică activitățile care vor fi transferate în afara organizației și cele care vor rămâne interne. Un domeniu bine definit specifică locațiile, caracteristicile produselor, tipurile de expedieri, cerințele de manipulare și tiparele așteptate ale comenzilor. De asemenea, identifică excluderile. De exemplu, un furnizor poate recepționa și depozita produse ambalate obișnuite, dar poate să nu accepte produse cu temperatură controlată sau mărfuri periculoase.
Limitele clare sunt importante deoarece descrieri similare ale serviciilor pot ascunde responsabilități diferite. Un serviciu de depozitare poate include stocarea fără selectarea comenzilor, în timp ce un aranjament de onorare poate include selectarea și ambalarea, dar poate exclude retururile clienților.
2. Stabilirea responsabilităților și a condițiilor serviciului
Părțile documentează instrucțiunile operaționale, tarifele, așteptările privind serviciile, prevederile referitoare la răspundere și procedurile pentru soluționarea excepțiilor. Un acord privind nivelul serviciilor poate defini angajamente măsurabile, însă semnificația acestuia depinde de contract, nu doar de denumire.
Măsurătorile necesită puncte de pornire, excluderi și surse de date precise. Un termen-limită pentru procesarea comenzilor, de exemplu, ar trebui să facă distincția între o comandă primită de vânzător și o comandă transmisă cu succes, acceptată și eliberată pentru procesare în depozit. Fără această distincție, părțile pot calcula performanța în moduri diferite.
3. Conectarea informațiilor despre stocuri, comenzi și expedieri
Compania și furnizorul stabilesc modul în care datele operaționale vor circula între sistemele lor. Informațiile pot include identificatori de produse, recepții de stoc, adrese ale clienților, instrucțiuni pentru comenzi, referințe ale expedierilor și autorizații de retur. Conexiunile pot utiliza interfețe de programare a aplicațiilor, schimb electronic de date, transferuri de fișiere sau proceduri manuale controlate.
Integrarea necesară depinde de serviciu. Un aranjament exclusiv de transport poate necesita instrucțiuni de expediere și actualizări privind livrarea, în timp ce onorarea externalizată necesită și solduri de stoc și informații privind starea comenzilor. Schimbul de date nu stabilește de unul singur acuratețea: ambele părți au nevoie de proceduri pentru identificarea înregistrărilor lipsă, a comenzilor duplicate și a discrepanțelor de stoc.
4. Gestionarea operațiunilor zilnice și a excepțiilor
După implementare, furnizorul efectuează activitatea contractată, în timp ce compania monitorizează rezultatele și gestionează deciziile păstrate intern. Excepțiile pot include stocuri deteriorate, adrese incomplete, întrebări vamale, colectări ratate sau mărfuri returnate care nu corespund unei autorizații. Procedurile de escaladare ar trebui să identifice cine poate aproba activități suplimentare, comunica cu clienții și autoriza modificări ale unei comenzi sau expedieri.
5. Evaluarea performanței și planificarea modificărilor
Gestionarea continuă compară rezultatele serviciului cu definițiile convenite și investighează problemele recurente. Măsurătorile relevante pot include acuratețea inventarului, acuratețea selectării, punctualitatea expedierii, incidentele de deteriorare și timpul necesar soluționării excepțiilor. Acestea sunt măsurători posibile, nu un tablou de bord universal. Utilitatea lor depinde de activitatea externalizată și de măsura în care furnizorul controlează rezultatul măsurat.
Termeni asociați și distincții importante
| Termen | Relația cu externalizarea logisticii |
|---|---|
| Logistică terță parte sau 3PL | Un aranjament de servicii sau o categorie de furnizor asociată activităților logistice efectuate extern. Externalizarea logisticii descrie practica de afaceri; 3PL descrie rolul logistic extern. |
| Logistică de tip Fourth-party sau 4PL | Termen utilizat pentru aranjamente care pun accent pe coordonarea sau integrarea mai multor resurse și furnizori logistici. Domeniul său practic variază, astfel încât responsabilitățile contractuale sunt mai informative decât denumirea în sine. |
| Expediere de mărfuri | Organizarea transportului mărfurilor și a serviciilor asociate. Poate face parte dintr-un aranjament de externalizare, dar nu include neapărat depozitarea sau onorarea comenzilor. |
| Onorarea comenzilor | Activitatea necesară pentru pregătirea și expedierea comenzilor clienților. Poate fi efectuată intern sau externalizată. |
| Logistică pe bază de contract | Termen utilizat adesea pentru servicii logistice contractuale, inclusiv combinații de depozitare, manipulare și distribuție. Se suprapune cu externalizarea logisticii, fără a avea o limită separată universală. |
| Expediere directă | Model de onorare în care un furnizor sau o altă parte desemnată expediază mărfurile direct clientului în numele vânzătorului. Externalizarea logisticii nu implică neapărat expediere directă. |
| Delocalizare în străinătate | Mutarea unei activități într-o altă țară. Externalizarea vizează utilizarea unei organizații externe și poate avea loc pe plan intern sau internațional. |
Acești termeni descriu aspecte diferite ale unui aranjament operațional. O companie poate externaliza onorarea către un depozit național fără a delocaliza vreo activitate în străinătate. De asemenea, poate utiliza un depozit din străinătate pentru a păstra stocuri pe care le deține, fără a utiliza un model de expediere directă.
Utilizarea în comerțul electronic și comerțul transfrontalier
În comerțul electronic, logistica externalizată poate conecta comenzile online cu executarea în depozit și predarea către transportator. De exemplu, un comerciant cu amănuntul își poate deține stocurile, dar poate contracta un depozit extern pentru a depozita produsele și a pregăti comenzile clienților. Comerciantul transmite comenzile aprobate, depozitul înregistrează activitatea de onorare, iar transportatorul efectuează transportul în baza aranjamentului de servicii relevant.
Operațiunile transfrontaliere adaugă întrebări privind procedurile de import, documentația, restricțiile aplicabile produselor și repartizarea responsabilităților între vânzători, cumpărători, furnizori de servicii logistice și reprezentanți vamali. Capacitatea unui furnizor de a organiza transportul nu stabilește că acesta poate acționa ca importator oficial sau poate efectua reprezentarea vamală reglementată în fiecare jurisdicție.
De exemplu, un comerciant poate muta stocuri într-un depozit din țara de destinație înainte de a vinde unitățile individuale pe plan local. Acest aranjament necesită claritate cu privire la cine importă stocurile, cine furnizează informațiile vamale și cine își asumă obligațiile aplicabile. Externalizarea exclusivă a activității de depozitare nu răspunde acestor întrebări.
Răspunderea legală trebuie evaluată în temeiul jurisdicției relevante. U.S. Customs and Border Protection explică, de exemplu, că utilizarea unui comisionar vamal nu exonerează importatorul de responsabilitatea pentru documentația de intrare și taxele, impozitele și comisioanele aplicabile. Acesta este un exemplu specific unei jurisdicții și nu afirmă că toate țările aplică reguli identice.
Motive pentru externalizare și compromisurile asociate
O companie poate lua în considerare externalizarea pentru a avea acces la spații de depozitare, capacitate de transport, manipulare specializată sau capabilități operaționale, fără a dezvolta intern fiecare capacitate. Măsura în care un aranjament produce un beneficiu financiar sau de servicii depinde de conceperea și performanța acestuia. Externalizarea nu face în mod inerent logistica mai ieftină, mai rapidă sau mai fiabilă.
O evaluare relevantă compară domenii echivalente ale serviciilor. O ofertă externă ar trebui analizată împreună cu costurile interne de personal, facilități, echipamente, sisteme, management și gestionare a excepțiilor. De asemenea, ar trebui să țină cont de tarifele care pot apărea pentru durata depozitării, manipularea suplimentară, ambalare, retururi sau activități de tranziție, acolo unde se aplică.
Compromisurile operaționale includ dependența de capacitatea unei alte organizații, un control direct mai redus asupra activității fizice și necesitatea coordonării datelor și deciziilor între limitele organizaționale. Subcontractarea poate introduce predări suplimentare. Aceste considerente nu fac externalizarea nepotrivită, dar influențează modul în care aranjamentul ar trebui specificat și supravegheat.
Verificări practice înaintea unui acord de externalizare
- Adecvarea serviciului: Confirmați că operațiunea convenită poate gestiona produsele, destinațiile, profilurile comenzilor și restricțiile de manipulare relevante.
- Limitele responsabilităților: Identificați cine controlează deciziile privind stocurile, selectarea transportatorului, instrucțiunile vamale, comunicarea cu clienții și destinația retururilor.
- Înregistrările de inventar: Stabiliți confirmarea recepției, reconcilierea stocurilor, investigarea discrepanțelor și accesul la rapoartele de inventar.
- Definirea performanței: Specificați modul de calcul pentru fiecare măsurătoare, inclusiv orele-limită, excluderile și cerințele privind dovezile.
- Tarife și excepții: Identificați unitățile de tarifare și modul în care trebuie autorizată activitatea suplimentară.
- Răspundere și reclamații: Examinați limitele contractuale ale răspunderii, aranjamentele de asigurare, termenele de raportare și procedurile pentru reclamații, fără a presupune rambursarea integrală pentru orice pierdere.
- Date și acces: Definiți permisiunile privind datele, cerințele de securitate, accesul la rapoarte și procedurile pentru corectarea erorilor de transmitere.
- Continuitate și ieșire: Planificați modul în care stocurile, înregistrările și comenzile nefinalizate vor fi transferate dacă serviciul se modifică sau se încheie.
Neînțelegeri frecvente
Externalizarea nu este același lucru cu transferul întregii responsabilități. Un furnizor poate efectua o activitate în timp ce firma contractantă își păstrează obligațiile față de clienți, îndatoririle de conformitate sau deciziile prevăzute în acordul și legislația aplicabile.
Externalizarea nu presupune predarea întregii operațiuni logistice. O companie poate externaliza o rută de transport, un depozit sau gestionarea retururilor, păstrând în același timp alte activități intern.
Vizibilitatea expedierii nu reprezintă control operațional. Primirea actualizărilor de urmărire poate ajuta la identificarea unei întârzieri, dar nu permite neapărat vânzătorului sau coordonatorului logistic să schimbe modul fizic în care transportatorul gestionează expedierea.
Întrebări și răspunsuri
Este externalizarea logisticii același lucru cu 3PL?
Termenii sunt strâns legați, dar descriu lucruri diferite. Externalizarea logisticii este practica atribuirii activităților logistice unor organizații externe; un 3PL este un furnizor logistic extern sau un aranjament de servicii utilizat pentru efectuarea acestor activități.
Poate o companie să externalizeze logistica fără să externalizeze gestionarea stocurilor?
Da. Poate păstra achizițiile, politicile de reaprovizionare și deciziile privind alocarea stocurilor, externalizând depozitarea, manipularea fizică sau transportul. Acordul ar trebui să distingă responsabilitățile decizionale de sarcinile de execuție.
Externalizarea logisticii transferă proprietatea asupra mărfurilor?
Nu automat. Un furnizor extern poate depozita sau transporta mărfuri deținute de compania contractantă. Proprietatea și custodia sunt aspecte distincte și nu ar trebui deduse doar din aranjamentul de externalizare.
Externalizarea activităților vamale elimină obligațiile importatorului?
Nu neapărat. Obligațiile depind de jurisdicție și de rolurile juridice ale părților. Utilizarea unui serviciu vamal extern nu stabilește, prin ea însăși, că responsabilitățile legale ale importatorului au fost transferate.
Surse
- Encyclopaedia Britannica: Outsourcing — Definiția generală a externalizării și distincția acesteia față de efectuarea activităților în cadrul unei organizații.
- Council of Supply Chain Management Professionals: Definiții și glosar privind managementul lanțului de aprovizionare — Domeniul managementului logisticii și relația acestuia cu managementul lanțului de aprovizionare.
- U.S. Customs and Border Protection: Sfaturi pentru importatori și exportatori noi — Responsabilități specifice importatorilor din SUA și limitele recurgerii la un comisionar vamal pentru îndeplinirea acestor responsabilități.


