Cum sprijină datele de urmărire a expedițiilor deciziile privind lanțul de aprovizionare: transportatori, rute, stocuri
Datele de urmărire a expedițiilor ajută echipele din lanțul de aprovizionare să decidă ce transportatori să folosească, unde rutele sunt nesigure și când stocul recepționat necesită atenție. Semnalul util nu este pur și simplu cel mai recent status al unei expediții. Acesta constă în tiparul evenimentelor și al rezultatelor livrării pentru expediții comparabile, corelate cu comenzile, datele promise, înregistrările de recepție și nivelurile stocului.

Pentru un manager de logistică sau de stocuri, obiectivul practic este transformarea evenimentelor de urmărire în decizii: investigarea unei excepții, ajustarea alocării unui transportator, planificarea unui timp suplimentar pentru o rută sau protejarea unui produs împotriva unei posibile epuizări a stocului. Fiecare decizie necesită o măsurătoare diferită, iar datele de urmărire oferă rareori singure răspunsul complet.
Începe cu decizia, apoi definește datele despre expediție de care ai nevoie
Un eveniment de urmărire poate arăta că un transportator a acceptat un colet, că acesta a ajuns la o unitate sau că livrarea a fost încercată. Aceste observații pot fi valoroase, dar nu sunt echivalente cu faptul că o comandă este pregătită pentru expediere, că o promisiune de livrare a fost respectată sau că mărfurile sunt disponibile pentru vânzare. Înainte de a construi un tablou de bord, identifică responsabilul deciziei și acțiunea pe care acesta o poate întreprinde.
- Manager transportatori: Compară rezultatele serviciilor pentru expediții similare și decide dacă este necesară revizuirea unei alocări, investigarea unei excepții recurente sau schimbarea selecției serviciului.
- Planificator de transport: Identifică rutele cu timpi de tranzit imprevizibili și decide dacă trebuie schimbată o regulă de rutare, programul de expediere sau marja de planificare.
- Planificator de stocuri: Identifică expedițiile de intrare care riscă să ajungă prea târziu și decide dacă trebuie ajustate planurile de reaprovizionare, transferat stoc sau comunicat riscul unei lipse.
- Echipa de operațiuni pentru clienți: Prioritizează expedițiile care necesită intervenție sau o actualizare mai precisă pentru client.
Aceste echipe pot utiliza același flux de urmărire, dar nu ar trebui să se bazeze pe aceeași valoare principală. Un raport privind rata livrărilor nu îi poate spune unui planificator de stocuri dacă unitățile care sosesc sunt cele necesare înainte de epuizarea stocului. O alertă de stoc nu poate explica dacă un transportator a provocat o întârziere la expedierea din depozit.
Fă evenimentele comparabile înainte de a le utiliza pentru evaluarea performanței
Analiza utilă începe cu o înregistrare consecventă pentru fiecare expediție. Cel puțin, conectează identificatorul de urmărire la comandă sau la comanda de achiziție, transportator și serviciu, origine și destinație, data expedierii, data promisă, acolo unde este cazul, și cantitățile de articole. Pentru stocul de intrare, conectează expediția la locația de recepție și la unitățile așteptate. Păstrează marcajele temporale și descrierile statusurilor evenimentelor inițiale, precum și orice etichete normalizate ale etapelor.
Standarde precum GS1 EPCIS ilustrează de ce contextul este important: un eveniment este mai util atunci când identifică ce a fost observat, când și unde s-a întâmplat și care este contextul său comercial. Un flux de urmărire a coletelor nu furnizează automat tot acest context. O organizație trebuie adesea să îl coreleze cu datele despre comenzi, depozite, transportatori și recepții.
Înainte de a calcula o valoare, verifică patru surse comune de eroare:
- Semnificații diferite ale evenimentelor: O etichetă precum „în tranzit” poate acoperi mai multe stări operaționale. Păstrează descrierea originală a transportatorului atunci când mapezi evenimentele în categorii comune.
- Actualizări lipsă sau întârziate: Lipsa unei scanări noi nu dovedește că o expediție s-a oprit din deplasare. Poate însemna că un eveniment nu a fost raportat sau primit.
- Diferențe de timp și unități: Aliniază marcajele temporale la un fus orar specificat și diferențiază zilele calendaristice de zilele lucrătoare. Pentru stocuri, numărul coletelor livrate nu este același cu numărul unităților recepționate.
- Selecție părtinitoare: Compară elemente similare. Destinația, nivelul serviciului, caracteristicile coletului, sezonul și modalitățile de predare pot afecta toate interpretarea rezultatului unui transportator sau al unei rute.
Păstrează atât evenimentele brute, cât și regulile utilizate pentru clasificarea lor. Atunci când apare o schimbare aparentă a performanței, un analist ar trebui să poată verifica dacă s-a schimbat operațiunea sau maparea evenimentelor.
Decizii privind transportatorii: privește dincolo de procentul livrărilor
Pentru selectarea transportatorilor, datele de urmărire sunt cele mai utile atunci când sunt corelate cu serviciul achiziționat și cu angajamentul făcut față de client sau locația de recepție. Măsoară separat timpul de la acceptarea de către transportator până la livrare și timpul dintre crearea comenzii și acceptarea de către transportator. Această separare împiedică atribuirea unei predări întârziate din depozit transportatorului.
Compară rezultatele în cadrul unor grupuri relevante: aceeași rută, niveluri comparabile ale serviciului și tipuri similare de expediții. Măsurătorile utile includ livrarea până la data promisă, distribuția timpilor de tranzit, frecvența tentativelor de livrare, frecvența excepțiilor și proporția expedițiilor cu un status final nerezolvat. Un timp median de tranzit descrie o expediție tipică; partea mai lentă a distribuției este adesea mai utilă pentru planificarea promisiunilor și a regulilor de escaladare.
Nu trata fiecare cod de excepție ca pe un eșec al transportatorului. O adresă incorectă, o reținere vamală, absența destinatarului sau o întrerupere cauzată de vreme pot necesita un răspuns diferit. Analizează un eșantion al expedițiilor afectate și notele operaționale înainte de a schimba o alocare. Dacă un transportator nu respectă în mod repetat un angajament relevant pentru expediții comparabile, următorul pas este revizuirea împreună a serviciului, rutei și condițiilor contractuale. Dacă problema de fond ține de calitatea adreselor, schimbarea transportatorului este posibil să nu o rezolve.
Datele de urmărire pot identifica și expedițiile care necesită intervenție imediată. O comandă cu prioritate ridicată care nu a atins o etapă așteptată poate merita investigată înainte de a deveni întârziată. Regula ar trebui să reflecte tiparul normal al evenimentelor de pe rută: un interval lung între scanări poate fi neobișnuit pe o rută și normal pe alta.
Decizii privind rutele: diferențiază rutele lente de cele imprevizibile
O rută este o deplasare definită între o origine și o destinație. Echipele o pot defini prin unități, regiuni poștale, țări sau un alt nivel care corespunde deciziilor lor de rutare. Un raport de rută poate fi pus în practică numai dacă definiția sa rămâne consecventă și conține suficiente expediții comparabile pentru a putea fi interpretat. Dacă o rută trece granițe sau implică mai multe predări, identifică etapele disponibile în fiecare fază, în loc să tratezi fiecare expediție ca pe un singur interval de tranzit neîntrerupt.
Pentru fiecare rută, separă trei întrebări. În primul rând, cât durează de obicei tranzitul după acceptarea de către transportator? În al doilea rând, cât de variabil este acest timp? În al treilea rând, unde tind expedițiile întârziate să piardă timp? O rută cu un timp de tranzit mai lung, dar constant, poate fi mai ușor de planificat decât una cu un timp tipic mai scurt și sosiri întârziate frecvente.
Împarte călătoria în intervale numai acolo unde acoperirea evenimentelor permite acest lucru: de la acceptare la primul eveniment de procesare, deplasarea între centre, sosirea în regiunea de destinație, ieșirea pentru livrare până la livrare sau o altă predare observabilă. Dacă scanările sunt rare, raportează un interval ca incert, în loc să atribui întreaga întârziere locației ultimei scanări. În special, un status de urmărire singur poate să nu stabilească momentul începerii sau încheierii unui proces vamal.
Acțiunile posibile includ expedierea mai devreme pe o rută volatilă, schimbarea serviciului utilizat pentru comenzile sensibile la timp, revizuirea practicilor de predare sau modificarea estimărilor de livrare comunicate clienților. Testează o schimbare pe expediții de pe aceeași rută și în condiții similare. O îmbunătățire observată într-o perioadă mai puțin aglomerată nu dovedește, prin ea însăși, că schimbarea rutării a cauzat-o.
Decizii privind stocurile: conectează progresul expediției la poziția stocului
Urmărirea stocului de intrare devine utilă pentru planificarea stocurilor atunci când înregistrarea expediției identifică ce urmează să sosească, ce cantitate este așteptată și unde va fi recepționată. Un colet marcat ca livrat nu înseamnă că articolele sale au fost numărate, acceptate și puse la dispoziție pentru vânzare. Cronologia poate include pregătirea furnizorului, expedierea, tranzitul transportatorului, livrarea și recepția în depozit. Urmărirea evidențiază în principal etapele pentru care există evenimente ale expediției.
Planificatorii de stocuri pot utiliza aceste evenimente pentru a compara sosirile așteptate cu cererea estimată și stocul utilizabil actual. Dacă o expediție de reaprovizionare nu atinge o etapă, întrebarea relevantă nu este pur și simplu „Este întârziată?”. Ci „Vor deveni unitățile așteptate disponibile înainte ca locația să rămână fără stoc?”. Răspunsul necesită, alături de datele de urmărire, stocul disponibil, unitățile rezervate, estimările cererii, comenzile alternative de intrare și capacitatea de recepție.
Să luăm în considerare un produs ipotetic care vinde 20 de unități pe zi. Dacă estimarea de planificare pentru disponibilitate se deplasează cu trei zile mai târziu, operațiunea poate trebui să țină cont de aproximativ 60 de unități suplimentare de cerere înainte ca recepția respectivă să devină utilizabilă, presupunând că cererea rămâne constantă. Aceasta este o estimare de planificare, nu o prognoză a sosirii efective a expediției. O echipă ar putea verifica o altă comandă de intrare, transfera stoc disponibil sau revizui o decizie de reaprovizionare, în loc să adauge automat 60 de unități la fiecare comandă viitoare de achiziție.
Urmărirea istorică poate îmbunătăți ipotezele privind timpul de aprovizionare, dar definește cu atenție punctele de început și de sfârșit. Acceptarea de către transportator până la livrare este o măsură a tranzitului; plasarea comenzii de achiziție până la disponibilitatea în stoc este un timp de reaprovizionare. Utilizarea primei ca substitut pentru a doua poate subestima timpul furnizorului, al depozitului și al recepției. Acolo unde riscul de epuizare a stocului este semnificativ, analizează variația întregii cronologii de reaprovizionare și utilizează etapele de urmărire pentru a actualiza componentele care pot fi observate efectiv.
Construiește un flux de lucru decizional restrâns înainte de a extinde tabloul de bord
O primă implementare utilă nu are nevoie de fiecare status sau grafic posibil. Alege o decizie recurentă, un grup de expediții clar definit și o acțiune de care să fie responsabil cineva. De exemplu, o echipă de stocuri ar putea analiza expedițiile de intrare pentru un produs cu cerere ridicată, al cărui stoc estimat este suficient pentru mai puțin timp decât cel necesar pentru recepționarea unităților de înlocuire.
- Definește declanșatorul: Specifică etapa expediției, pragul de timp, locația de stoc afectată și condiția stocului care face utilă o alertă.
- Confirmă dovezile: Verifică ultimul eveniment, marcajul temporal al evenimentului, descrierea originală a transportatorului și dacă alte date sugerează o actualizare întârziată, nu o expediție blocată.
- Desemnează un responsabil: Decide cine contactează transportatorul sau furnizorul, verifică stocul alternativ și actualizează data estimată a recepției.
- Înregistrează rezultatul: Notează datele finale ale livrării și recepției, cauza, acolo unde poate fi stabilită, și acțiunea întreprinsă.
- Analizează alarmele false: Dacă alertele identifică în mod regulat expediții care ajung la timp, ajustează pragul sau așteptarea specifică rutei.
Același flux de lucru se aplică analizei transportatorilor și rutelor. O integrare poate ajuta la colectarea evenimentelor de urmărire într-un sistem operațional; Tracking API de la 17TRACK și documentația pentru dezvoltatori reprezintă puncte de pornire relevante atunci când evaluezi acest tip de conexiune. Înainte de a adopta un flux de urmărire pentru decizii privind lanțul de aprovizionare, verifică dacă transportatorii disponibili, câmpurile evenimentelor, comportamentul actualizărilor și cerințele de integrare corespund expedițiilor și deciziilor incluse în obiectiv. Un flux de urmărire furnizează observații; acesta nu înlocuiește înregistrările comenzilor, stocurilor și recepțiilor necesare pentru interpretarea lor.
Prin urmare, cea mai eficientă utilizare a datelor de urmărire a expedițiilor este condiționată. Utilizează-le pentru a detecta o excepție, a testa un tipar de performanță sau a actualiza o ipoteză privind sosirea. Apoi verifică dovezile operaționale din jur înainte de a schimba alocările transportatorilor, planurile rutelor sau țintele de stoc.
Întrebări frecvente
Pot datele de urmărire să arate care transportator este cel mai fiabil?
Pot sprijini o comparație dacă expedițiile sunt grupate pe rute, servicii și tipuri de expediții comparabile și dacă analiza diferențiază tranzitul transportatorului de întârzierile de dinaintea acceptării de către transportator. Analizează cauzele excepțiilor și statusurile finale lipsă înainte de a considera o diferență de performanță drept o problemă a transportatorului.
Care este diferența dintre o întârziere pe rută și o actualizare lipsă a urmăririi?
O întârziere pe rută înseamnă că deplasarea sau livrarea a durat mai mult decât așteptarea relevantă. O actualizare lipsă înseamnă că înregistrarea evenimentelor disponibile este incompletă sau nu este actualizată. Ultima scanare raportată, luată singură, este posibil să nu stabilească unde se află o expediție sau de ce nu a ajuns la următoarea etapă.
Ar trebui un planificator de stocuri să schimbe punctul de reaprovizionare atunci când o expediție de intrare întârzie?
Nu automat. O expediție întârziată poate justifica un răspuns imediat la riscul de epuizare a stocului, însă o schimbare permanentă a punctului de reaprovizionare ar trebui să reflecte distribuția timpilor compleți de reaprovizionare, cererea și obiectivul de servicii al companiei. O expediție neobișnuită este un motiv de investigare, nu neapărat o nouă bază de planificare.
Un status de urmărire „livrat” este același lucru cu stocul disponibil pentru vânzare?
Nu. Livrarea indică faptul că expediția a ajuns la punctul de livrare, conform datelor de urmărire. Disponibilitatea poate depinde de descărcare, verificare, recepție, controale de calitate și actualizarea sistemului de stocuri. Utilizează înregistrările depozitului pentru a confirma că unitățile pot fi efectiv alocate.
Surse
- GS1, standardele EPCIS și CBV — informații de bază despre contextul necesar pentru interpretarea datelor despre evenimentele din lanțul de aprovizionare.
- 17TRACK, Tracking API — referință de produs pentru evaluarea unei integrări a datelor de urmărire.
- 17TRACK, documentația API — referință pentru dezvoltatori în vederea evaluării unei integrări în raport cu cerințele operaționale.


