Skip to main content
AcasăBlogGhiduriCine plătește taxele vamale de import? Importatorul, vânzătorul sau cumpărătorul în condițiile Ddp și Dap?

Cine plătește taxele vamale de import? Importatorul, vânzătorul sau cumpărătorul în condițiile Ddp și Dap?

17TRACK

În cadrul DDP (Delivered Duty Paid), vânzătorul este, în general, responsabil pentru organizarea vămuirii la import și pentru plata taxelor vamale și a impozitelor de import, ca parte a obligației de livrare. În cadrul DAP (Delivered at Place), cumpărătorul se ocupă, în mod normal, de vămuirea la import și plătește tarifele, impozitele și celelalte taxe de import aplicabile. Cu toate acestea, o regulă Incoterms nu prevalează asupra legislației vamale: partea responsabilă legal față de autoritatea vamală poate depinde de țara de destinație, de modalitatea de desemnare a importatorului oficial și de contractul de vânzare.

Cine plătește tarifele de import: importatorul, vânzătorul sau cumpărătorul în cadrul DDP

Prin urmare, răspunsul practic are două părți. Mai întâi, determinați ce alocă termenul de livrare convenit între vânzător și cumpărător. Apoi confirmați dacă această alocare poate fi implementată legal și operațional pe piața de destinație.

Răspunsul pe scurt: DDP versus DAP

ÎntrebareDDPDAP
Cine organizează vămuirea la import?VânzătorulCumpărătorul
Cine plătește, în mod normal, taxele vamale și impozitele de import?Vânzătorul, conform alocării comerciale conveniteCumpărătorul
Cine suportă riscul pe durata transportului?Vânzătorul până când mărfurile sunt livrate la destinația desemnată, gata pentru descărcareVânzătorul până când mărfurile sunt livrate la destinația desemnată, gata pentru descărcare
Cine descarcă mărfurile?Cumpărătorul, cu excepția cazului în care contractul prevede separat altfelCumpărătorul

Acest rezumat reflectă alocarea obișnuită în conformitate cu Incoterms® 2020. Rezultatul exact se poate schimba dacă contractul conține condiții suplimentare, dacă normele vamale locale impun cerințe diferite sau dacă expedierea este gestionată printr-un regim fiscal ori de onorare special.

Ce înseamnă DDP pentru tarifele de import

DDP înseamnă Delivered Duty Paid. Acesta plasează cea mai amplă responsabilitate de livrare asupra vânzătorului dintre regulile Incoterms. Vânzătorul trebuie să organizeze transportul până la locul desemnat, să îndeplinească formalitățile de export, să îndeplinească, dacă este cazul, formalitățile de import și să plătească taxele vamale și impozitele necesare importului. Mărfurile sunt livrate atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului la destinație, gata pentru descărcare.

Pentru cumpărător, avantajul comercial este predictibilitatea. Prețul cotat poate include costurile vamale estimate, astfel încât cumpărătorul este mai puțin probabil să primească o solicitare separată de plată din partea transportatorului sau a comisionarului vamal. Vânzătorul trebuie însă să stabilească prețul expediției pe baza unei estimări realiste a clasificării, valorii în vamă, cotelor taxelor vamale, impozitelor de import, comisionului vamal și oricăror costuri de conformitate specifice destinației.

DDP nu înseamnă că vânzătorul poate ignora normele țării de destinație. În multe piețe, vămuirea la import necesită un importator oficial local, o înregistrare fiscală, un număr de identificare vamală sau o altă autorizație. Un vânzător care nu poate îndeplini legal formalitățile de import nu ar trebui să promită DDP doar pentru că dorește să ofere clienților o experiență cu costuri incluse.

Există, de asemenea, o distincție importantă între plata taxelor vamale și suportarea lor din punct de vedere economic. Un vânzător poate plăti taxele vamale la frontieră și poate recupera costul prin prețul produsului sau taxa de transport. Prin urmare, cumpărătorul poate suporta indirect o parte din cost, chiar dacă vânzătorul este responsabil pentru procesul de import conform termenului de vânzare.

Ce înseamnă DAP pentru tarifele de import

DAP înseamnă Delivered at Place. Vânzătorul organizează livrarea la destinația desemnată și suportă riscul transportului până când mărfurile sunt puse la dispoziția cumpărătorului, gata pentru descărcare. Cumpărătorul este responsabil pentru vămuirea la import și pentru plata taxelor vamale, a impozitelor și a altor costuri legate de import.

În cadrul DAP, cumpărătorul poate fi nevoit să numească un comisionar vamal, să furnizeze informațiile importatorului, să depună documente, să plătească autorității vamale sau transportatorului și să obțină eventualele autorizații necesare. Dacă întârzie vămuirea, cumpărătorul se poate confrunta, de asemenea, cu costuri de depozitare, staționare, manipulare sau relivrare, în funcție de termenii transportatorului și de circumstanțele expedierii.

DAP este adesea mai ușor pentru un vânzător care nu are o prezență vamală sau fiscală stabilită în țara de destinație. De asemenea, îi oferă cumpărătorului un control mai mare asupra clasificării, evaluării, alegerii comisionarului și recuperării TVA la import, acolo unde normele locale permit acest lucru. Compromisul este că, înainte de plasarea comenzii, cumpărătorul trebuie să înțeleagă obligațiile privind costul total de import și conformitatea.

Cine este importatorul oficial?

Importatorul oficial este partea recunoscută de autoritatea vamală relevantă ca fiind responsabilă pentru declarația de import și obligațiile asociate. Acea parte poate trebui să se asigure că mărfurile sunt clasificate corect, că valoarea declarată este exactă, că autorizațiile necesare sunt disponibile și că taxele vamale și impozitele sunt plătite. Definiția exactă și responsabilitățile variază în funcție de jurisdicție.

Regula Incoterms ajută la alocarea responsabilităților între părțile comerciale, dar nu desemnează automat un importator oficial. Un contract care prevede „DDP” nu poate, prin el însuși, să confere unui vânzător străin dreptul legal de a acționa ca importator în fiecare țară. În schimb, un vânzător poate conveni să plătească taxele de import ale cumpărătorului în cadrul unui acord personalizat, chiar și atunci când termenul de livrare ales nu este DDP. Acordul ar trebui redactat clar, nu dedus dintr-o ofertă de transport.

Înainte de utilizarea DDP, vânzătorul ar trebui să confirme cel puțin următoarele:

  • Dacă poate acționa legal ca importator oficial sau poate numi unul.
  • Dacă deține înregistrările vamale, fiscale sau comerciale necesare.
  • Dacă produsul necesită autorizații, licențe, documente de conformitate sau un tratament special.
  • Cine va primi și păstra evidențele vamale.
  • Cum vor fi gestionate taxele vamale neașteptate, reevaluările, inspecțiile și costurile de depozitare.

Tarifele vamale, TVA-ul la import și celelalte costuri nu sunt același lucru

„Tarifele de import” sunt adesea folosite ca termen general pentru toate taxele percepute la frontieră, însă componentele pot fi diferite. O expediere poate implica taxe vamale, TVA la import sau impozit pe vânzări, accize, comision de reprezentare vamală, taxe de vămuire, taxe portuare sau de terminal, costuri de inspecție și costuri de depozitare sau manipulare. Cota și tratamentul juridic al fiecărui element pot depinde de produs, origine, destinație, valoarea în vamă și statutul importatorului.

DDP atribuie, în mod normal, vânzătorului responsabilitatea pentru taxele vamale și impozitele necesare importului mărfurilor. Nu înseamnă neapărat că vânzătorul trebuie să plătească fiecare cost apărut după livrare sau fiecare taxă cauzată de acțiunile cumpărătorului. DAP atribuie, în mod normal, taxele vamale și impozitele de import cumpărătorului, însă contractul ar trebui să precizeze în continuare dacă taxele de reprezentare vamală și de plată în avans ale transportatorului sunt incluse în prețul transportului sau facturate separat.

TVA-ul la import necesită o atenție specială în tranzacțiile comerciale. Dacă un cumpărător îl poate recupera și modul în care trebuie declarat depind de normele fiscale locale și de statutul de înregistrare al cumpărătorului. Promisiunea vânzătorului de a plăti TVA-ul la import poate să nu producă același rezultat contabil ca plata directă de către cumpărător. Părțile ar trebui să obțină consultanță fiscală locală atunci când valoarea sau volumul expedierilor este semnificativ.

Ghid practic de decizie pentru vânzători și cumpărători

Alegeți DDP atunci când vânzătorul poate gestiona obligațiile de import la destinație

DDP poate fi adecvat atunci când vânzătorul are asistență vamală de încredere, o soluție funcțională pentru importatorul oficial, date exacte privind costul total de import și un motiv comercial pentru a oferi un preț livrat. Acesta poate simplifica finalizarea comenzii și reduce dificultățile de plată pentru consumatorii care nu doresc să gestioneze vămuirea.

Vânzătorul ar trebui să evite tratarea DDP doar ca pe o etichetă de marketing. Calculul ar trebui să țină cont de clasificarea tarifară HS corectă, regulile de origine, evaluarea vamală, tratamentul fiscal și posibilele taxe ale transportatorului sau comisionarului. Dacă estimarea taxelor este incertă, oferta ar trebui să precizeze dacă aceasta este fixă, estimativă sau supusă ajustării.

Alegeți DAP atunci când cumpărătorul este mai bine poziționat pentru import

DAP poate fi adecvat atunci când cumpărătorul are deja un comisionar vamal, o înregistrare fiscală sau vamală locală ori experiență în importul produsului. De asemenea, poate fi practic atunci când vânzătorul nu poate acționa legal ca importator oficial în țara de destinație.

Cumpărătorul ar trebui să solicite factura comercială, lista de ambalare, documentul de transport, informațiile privind originea, descrierea produsului și orice detalii disponibile privind clasificarea înainte de expediere. De asemenea, ar trebui să confirme valoarea în vamă și să estimeze costul total de import, în loc să compare prețul DAP al vânzătorului cu un preț care include toate costurile de la un alt furnizor.

Listă de verificare înainte de acceptarea DDP sau DAP

  1. Indicați locul cu precizie. „DAP” sau „DDP” ar trebui urmat de o destinație specifică, nu doar de o țară sau regiune.
  2. Identificați importatorul oficial. Confirmați cine va figura în declarația de import și cine este responsabil legal față de autoritatea vamală.
  3. Separați costurile. Întrebați dacă oferta include taxa vamală, TVA-ul la import, comisionul vamal, taxele de plată în avans, inspecția, depozitarea și suprataxele de livrare.
  4. Verificați conformitatea produsului. Vămuirea poate depinde de autorizații, etichetare, documentație de siguranță, controale privind sancțiunile sau alte norme specifice produsului.
  5. Confirmați responsabilitatea pentru erori. Contractul ar trebui să trateze documentele incorecte, disputele privind clasificarea, reevaluarea vamală, refuzul livrării și întârzierile cauzate de lipsa informațiilor cumpărătorului.
  6. Verificați obligația de descărcare. Atât în cadrul DDP, cât și al DAP, livrarea este, în general, finalizată înainte de descărcare, astfel încât echipamentul și forța de muncă pentru descărcare ar trebui alocate separat, dacă este necesar.

Concluzie

În cadrul alocării comerciale obișnuite, vânzătorul plătește tarifele vamale și impozitele de import în cadrul DDP, în timp ce cumpărătorul le plătește în cadrul DAP. Întrebarea operațională mai importantă este dacă partea responsabilă poate efectua legal vămuirea la import în țara de destinație. Înainte de alegerea oricăruia dintre termeni, verificați modalitatea de desemnare a importatorului oficial, faceți distincția între taxa vamală, impozit și comisionul vamal și includeți în contract modul de tratare a costurilor neașteptate.

Întrebări frecvente

Înseamnă întotdeauna DDP că cumpărătorul nu plătește nimic la livrare?

Nu. DDP atribuie, în general, vânzătorului taxele vamale și impozitele de import, însă cumpărătorul se poate confrunta în continuare cu costuri dacă contractul exclude anumite taxe, dacă autoritatea vamală reevaluează expedierea sau dacă cumpărătorul provoacă o întârziere ori furnizează informații incorecte. Oferta și condițiile de vânzare ar trebui să definească ce include „duty paid”.

Poate un vânzător să utilizeze DDP fără să fie înregistrat în țara de destinație?

Nu neapărat. Vânzătorul trebuie să confirme dacă poate acționa ca importator oficial sau dacă poate utiliza un acord local autorizat. Normele vamale și fiscale ale țării de destinație controlează această chestiune; regula Incoterms, de una singură, nu creează statutul legal necesar.

Înseamnă DAP că vânzătorul este responsabil pentru toate costurile de transport?

Vânzătorul organizează și plătește, în mod normal, transportul până la locul desemnat în cadrul DAP, însă cumpărătorul se ocupă de vămuirea la import și de costurile legate de import. Contractul ar trebui să clarifice eventualele taxe de descărcare, depozitare, staționare, reprezentare vamală și livrare locală.

Cine plătește taxa vamală dacă în contractul de vânzare și în declarația vamală sunt indicate părți diferite?

Părțile pot avea o pretenție contractuală de rambursare sau de alocare a costurilor, însă autoritatea vamală va aplica propriile norme importatorului oficial și declarației de import. Părțile nu ar trebui să presupună că un contract privat modifică răspunderea legală.

Este DDP mai bun decât DAP pentru comenzile de comerț electronic?

Niciun termen nu este universal mai bun. DDP poate face prețul de la finalizarea comenzii mai predictibil atunci când vânzătorul are o soluție de import conformă. DAP poate fi mai practic atunci când cumpărătorul controlează vămuirea sau când vânzătorul nu poate importa legal mărfurile. Alegerea ar trebui să urmeze configurația vamală și fiscală efectivă, nu doar experiența dorită pentru client.

Surse